Ateliere

Se întâmplă, adesea, ca, ocupând locuri de muncă similare cu ale bărbaţilor şi muncind la fel ca şi aceştia din urmă, femeile să câştige, totuşi, mai puţin. Se întâmplă ca, pentru a-şi păstra locul de muncă, unele femei să fie nevoite să suporte diverse forme de hărţuire. Există multe femei cărora cei alături de care trăiesc le interzic să intre pe piaţa muncii sau le forţează să renunţe, pentru a le ţine într-o stare de dependenţă economică, parţială sau totală, care se adaugă altor forme de violenţă la care sunt supuse. Există multe femei care, dispunând de capacităţi profesionale similare cu ale colegilor lor bărbaţi, nu reuşesc să acceadă la funcţii de conducere, nici măcar în domenii în care ponderea lor este semnificativ mai mare decât cea a bărbaţilor. Şi, toate aceste lucruri, se întâmplă în pofida existenţei unei legislaţii care interzice orice formă de discriminare, inclusiv cea bazată pe criteriul de gen, fapt ce demonstrează că distanţa de la legiferarea egalităţii la egalitatea de facto există. O premisă importantă a micşorării acestei distanţe este reprezentată, fără îndoială, de o bună cunoaştere a problematicii discriminării de gen pe piaţa muncii, în special de către femei, pentru că plecând de la această cunoaştere, atât la nivel general, cât şi aplicată domeniului specific de activitate în care îşi desfăşoară viaţa profesională, femeile însele îşi pot construi strategii viabile de combatere a acestor forme de discriminare și își pot mări șansele de inserție și promovare profesională.

Prin urmare, aceasta este motivația pentru care, în cadrul proiectului „Asigurarea accesului egal la ocupare şi diversificarea oportunităţilor de angajare pe o piaţă inclusivă a muncii, pentru femeile din domeniul sanitar – ACCES”, alături de obiectivul de diversificare a calificării femeilor participante,prin formarea ca baby-sitter și îngrijitori bătrâni, promovarea egalității de șanse pe piața muncii constituie un obiectiv specific.

Scopul principal pentru care promovarea egalității de șanse se numără printre obiectivele  proiectului este acela de a crește, la finalul implementării lui, șansele de integrare și menținere a femeilor în sfera profesională, astfel încât potenţialul şi abilităţile lor să fie valorificate în mod adecvat.

Una dintre principalele activități destinate atingerii acestui obiectiv specific este reprezentată de derularea a 15 ateliere de lucru pe problematica egalității de șanse, în cele 3 regiuni de implementare a proiectului (Nord-Vest, Vest și Sud-Muntenia).

Principalele obiective ale atelierelor de lucru constau în:

  • explicarea modului în care inegalitățile de șanse între femei și bărbați iau naștere și sunt întreținute.

Pentru realizarea acestui obiectiv, participantele se familiarizează cu noțiuni precum genul, stereotipul de gen și prejudecata de gen, precum și cu principalele modalități de formare a stereotipurilor și prejudecăților.

Această familiarizare se realizează într-o manieră interactivă, în care, împreună cu participantele, experții pentru egalitate de șanse răspund la întrebări precum: Ce sunt și cum se formează stereotipurile şi prejudecăţile de gen? De unde învăţăm faptul că femeile sunt într-un anume fel, iar bărbaţii altfel? Cu alte cuvinte, care sunt instanţele responsabile pentru formarea rolurilor de gen şi, implicit, pentru crearea şi perpetuarea acestor stereotipuri şi prejudecăţi?

Pentru a da răspunsuri cât mai pertinente acestor întrebări, sunt supuse analizei, într-o manieră accesibilă, modul în care, învățăm rolurile de gen, cu toate etichetările pe care le presupun acestea. O primă instanță supusă analizei este mediul familial, în care, prin intermediul sfaturilor sau indicațiilor de genul “nu plânge, eşti băiat, băieţii nu plâng, sunt puternici!” sau “nu te urca în copaci, fetiţele sunt delicate, nu se urcă în copaci, se joacă frumos!”, al jucăriilor diferențiate şi care ne învaţă, încă din copilărie, care sunt ocupaţiile şi activităţile potrivite pentru fetiţe, respectiv, pentru băieţi, al poveștilor pline de prințese frumoase, blânde, neajutorate și dependente de salvarea care trebuie să vină de la prinții cei viteji, fiecare dintre noi începe să-și învețe rolul de gen.

O a doua etapă de formare a identității de gen analizată este reprezentată de școală.La o primă vedere, şcoala este o instituţie neutră la gen, oferind educaţie în aceeaşi măsură fetelor şi băieţilor, prin urmare, am putea crede că dimensiunea de gen lipseşte în domeniul educaţional. Însă, prin menirea ei de a oferi informaţii şi de a forma/educa, şcoala exercită, explicit sau implicit, şi rolul de a transmite valori, informaţii, modele cu privire la aspectele care ţin de gen. Cum? Așa cum arată unele studii realizate în mediul școlar, sfaturile pe care le dau profesorii/consilierii şcolari, cu privire la viitoarele meserii, sunt, de multe ori, diferenţiate, pentru fete şi pentru băieţi: profesorii ar recomanda fetelor meserii în care elementul principal este grija faţă de ceilalţi (asistentă medicală, asistentă socială, educatoare etc.), preocuparea pentru aspectul fizic sau în care valorizează frumuseţea (coafeză, manichiuristă, fotomodel etc.), în timp ce băieţilor consideră că li s-ar potrivi meserii în care să-şi dovedească inteligenţa şi creativitatea (informatician, architect, finanţist etc.) sau capacitatea de conducere şi/sau curajul (politician, cascador, ofiţer etc.). De asemenea, manualele școlare, inclusiv abecedarele, prin conţinutul imagistic şi de text, perpetuează, la rândul lor, o serie de stereotipuri de gen: femeile sunt plasate preponderent în sfera vieţii casnice (hrănesc copiii, fac lecţii cu copiii, fac mancare etc.) sau în profesii care presupun îngrijire şi educare (doctoriţe, asistente medicale, educatoare, învăţătoare), în timp ce bărbaţii nu sunt valorizaţi decât accidental în spaţiul privat (ca taţi sau efectuând treburi casnice), în timp ce, în plan profesional, prezenţa lor este mult mai diversificată, fiind prezentaţi chiar şi în profesii care, la ora actuală, sunt dominate tot de femei (reporter, de exemplu). Modul stereotip de reprezentare a femeilor în mass-media, la rândul ei, este supusă analizei, împrepună cu participantele la atelierele de lucru, întrucât, în general, femeile sunt prezentate și valorizate dacă sunt tinere, frumoase, bine îmbrăcate, dar lipsite de preocupări intelectuale, dacăsunt victime, ale agresiunii (domestice sau stradale) sau ale propriei lor naivităţi sau dacă sunt întreţinute de barbaţi bogaţi și nu apar sau apar foarte rar ca experte într-un anumit domeniu, femei independente, femei cu o carieră construită prin forţe proprii sau ca femei având diverse vârste şi diverse preocupări, inclusiv de natură intelectuală.

  •  familiarizarea participantelor cu aspecte referitoare la ce înseamnă inegalitatea de gen şi discriminarea de gen și cum se manifesta acestea pe piaţa muncii.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, sunt prezentate definiţii şi exemple de discriminare de gen, sunt analizate sferele în care aceste inegalități și discriminări apar și se manifestă (în educație, în politică, în mass-media etc.). Totodată, sunt prezentate o serie de informații referitoare la cadrul legislativ care reglementează egalitatea de șanse și de gen, precum și instanțele/instituțiile cărora femeile li se pot adresa în situația în care consideră că sunt subiectul unui act discriminatoriu: Consiliul Național pentru Combaterea Discirminării, inspectoratele teritoriale de muncă, sindicate, organizații cu caracter profesional (OAMGAMR).

O parte importantă este, totodată, dedicată analizării modalităților concrete în care se pot manifesta inegalitățile și discriminările de gen la locul de muncă: la angajare, în exercitarea unei profesii, în aprecierea activității profesionale desfășurate, la promovare. Pentru a face aceste informații cât mai accesibile și utile, ele sunt prezentate cu ajutorul unor exerciții, exemple, analize de situații (concrete, în cazul în care participantele cunosc situații de acest gen, sau fictive, utilizate de către experții egalitate de șanse pentru exemplificare).

Un exemplu de asemenea modalitate interactivă de abordare a problematicii este reprezentat de crearea unei situații ipotetice de interviu de angajare, în care unul dintre experții pentru egalitate de șanse este reprezentantul unei agenții de plasare pentru baby-sitter, iar una dintre participante, în mod voluntar, joacă rolul persoanei chemate la interviu. Pe parcursul interviului, expertul adresează în mod intenționat întrebări care se situează la limita sau chiar în zona hărțuirii/discirminării. Celelalte participante sunt rugate să observe cu atenție modul de derulare a interviului și, la sfârșit, întreaga situație este analizată împreună cu ele. De asemenea, este abordată problematica hărțuirii sexuale și a mobbing-ului: sunt explicate aspectele cele mai nocive pentru viața profesională a femeilor, căi și modalități de acțiune pentru combaterea lor.

  •  cunoașterea de către participante a principalelor aspecte referitoare la reconcilierea vieții de familie cu cea profesională și la rolul politicilor de reconciliere în combaterea inegalităților de gen.

Pentru realizarea acestei cunoașteri, participantele află care sunt principalele aspecte de inegalitate din acest punct de vedere, pentru piața muncii din România: cea mai mare parte a grijii față de dependenți (copii, persoane cu dizabilitați, bătrâni) este efectuată de femei, România fiind pe primul loc la numărul de ore petrecute pentru sarcini domestice; mamele petrec de două ori mai mult timp decât tații îngrijind copiii; doar 5% dintre familiile din Romania sunt parteneriale, restul perpetuând modelul dublei zile de muncă pentru femei (profesie + sarcini domestice); după 1989, în România, numărul creșelor și al grădinițelor a fost în descreștere, fiind din ce în ce mai reduse față de nevoile actuale.

Sunt dezbătute şi analizate aceste aspecte, dar și modul şi măsura în care ele afectează participantele la ateliere. Sunt date, de asemenea, exemple de bune practici şi de politici publice destinate reconcilierii vieţii private cu cea profesională şi sunt analizate împreună cu participantele, pentru a identifica modelele cele mai fiabile pentru sistemul medical.

Prin obiective, conținut, mod de structurare și, nu în ultimul rând, prin implicarea activă a participantelor, dar și a reprezentanților locali ai OAMGMAMR în organizare și desfășurare, primele cinci ateliere, desfășurate în Regiunea Nord-Vest (Bistrița, Beclean, Maia Mare și Zalău) au dovedit faptul că fixarea acestui obiectiv în cadrul proiectului nu este întâmplătoare și nici formală, ci poate conduce în mod real la înțelegerea de către femeile participante a rolurilor active în crearea și dezvoltarea propriei cariere, iar pentru experții pentru egalitate de șanse, la dobândirea de noi informații ce își vor dovedi pe deplin utilitatea în elaborarea unui Ghid de bune practici privind egalitatea de șanse, astfel încât informațiile să ajungă la un număr cât mai mare de femei din domeniul sanitar.

Acces la egalitatea de sanse – despre atelierele organizate in regiunea de Nord-Vest organizate în cadrul proiectului „Asigurarea accesului egal la ocupare şi diversificarea oportunităţilor de angajare pe o piaţă inclusivă a muncii, pentru femeile din domeniul sanitar – ACCES”Articol realizat de Ilona Voicu, Expert Egalitate de Sanse

Cum recunoaștem și cum reacționăm la cazurile de discriminare de gen la locul de muncă?Articol realizat de Tudorina Mihai, Expert Egalitate de Sanse

Egalitate de sanse: ce cred femeile care lucreaza in sistemul sanitar?, Articol realizat de Ilona Voicu, Expert Egalitate de Sanse